Ask at the forum if you have an Ancient or Modern Greek query!

rebellio: Difference between revisions

From LSJ

Ἔοικα γοῦν τούτου γε σμικρῷ τινι αὐτῷ τούτῳ σοφώτερος εἶναι, ὅτι ἃ μὴ οἶδα οὐδὲ οἴομαι εἰδέναι → I seem, then, in just this little thing to be wiser than this man at any rate, that what I do not know I do not think I know either

Plato, Apology 21d
m (Text replacement - ":: ([a-zA-Z' ]+)\n" to ":: $1 ")
(CSV3 import)
 
Line 10: Line 10:
{{Georges
{{Georges
|georg=(1) [[rebellio]]<sup>1</sup>, ōnis, f. ([[rebellis]]), die Erneuerung [[des]] Krieges, [[von]] [[seiten]] [[des]] Überwundenen, die Auflehnung, der erneuerte [[Aufstand]], -[[Abfall]], Ligurum, Liv.: Germaniae, Suet.: r. [[trium]] principum, stürmische, aufrührerische [[Herrschaft]], Suet.: rebellionem facere, Caes.: magnam partem Etruscorum ad rebellionem compellere, Liv.: rebellionem parare, Tac.: Samnites [[arma]] et rebellionem spectare, Liv.: Boiorum [[quoque]] gentem ad rebellionem spectare, Liv.: ad rebellionem [[res]] spectare videbatur, Liv.: ut [[diu]] [[nihil]] [[inde]] rebellionis timere possent, Liv.: ne [[quid]] ex ea ([[terra]]) rebellionis oreretur, Treb. Poll. – Plur., Carthaginiensium rebelliones, Cic. [[pro]] Scaur. 42: in [[Achaia]] [[etiam]] [[atque]] Aegypto rebelliones repressit, Capit. Anton. phil. 5. § 5.<br />'''(2)''' [[rebellio]]<sup>2</sup>, ōnis, m. ([[rebellis]]), der [[gegen]] den [[Sieger]] od. Unterdrücker den [[Krieg]] Erneuernde, der [[sich]] Auflehnende, der Aufständige, Capit. Anton. phil. 29, 4. Treb. Poll. Gallien. 19, 6. [[Faustina]] b. Vulcat. Gall. Avid. Cass. 9, 11. Vgl. Plac. Gloss. V, 38, 8 ›perduelliones, rebelliones, per quos bella oriuntur‹.
|georg=(1) [[rebellio]]<sup>1</sup>, ōnis, f. ([[rebellis]]), die Erneuerung [[des]] Krieges, [[von]] [[seiten]] [[des]] Überwundenen, die Auflehnung, der erneuerte [[Aufstand]], -[[Abfall]], Ligurum, Liv.: Germaniae, Suet.: r. [[trium]] principum, stürmische, aufrührerische [[Herrschaft]], Suet.: rebellionem facere, Caes.: magnam partem Etruscorum ad rebellionem compellere, Liv.: rebellionem parare, Tac.: Samnites [[arma]] et rebellionem spectare, Liv.: Boiorum [[quoque]] gentem ad rebellionem spectare, Liv.: ad rebellionem [[res]] spectare videbatur, Liv.: ut [[diu]] [[nihil]] [[inde]] rebellionis timere possent, Liv.: ne [[quid]] ex ea ([[terra]]) rebellionis oreretur, Treb. Poll. – Plur., Carthaginiensium rebelliones, Cic. [[pro]] Scaur. 42: in [[Achaia]] [[etiam]] [[atque]] Aegypto rebelliones repressit, Capit. Anton. phil. 5. § 5.<br />'''(2)''' [[rebellio]]<sup>2</sup>, ōnis, m. ([[rebellis]]), der [[gegen]] den [[Sieger]] od. Unterdrücker den [[Krieg]] Erneuernde, der [[sich]] Auflehnende, der Aufständige, Capit. Anton. phil. 29, 4. Treb. Poll. Gallien. 19, 6. [[Faustina]] b. Vulcat. Gall. Avid. Cass. 9, 11. Vgl. Plac. Gloss. V, 38, 8 ›perduelliones, rebelliones, per quos bella oriuntur‹.
}}
{{LaZh
|lnztxt=rebellio, onis. f. :: [[反叛]]。[[忤逆]]
}}
}}

Latest revision as of 22:41, 12 June 2024

Latin > English

rebellio rebellionis N F :: rebellion

Latin > English (Lewis & Short)

rĕbellĭo: ōnis, f. id.,
I a renewal of war (by the conquered party), a revolt, rebellion (good prose; cf.: defectio, seditio): rebellio facta post deditionem, Caes. B. G. 3, 10; so, facere, id. ib. 4, 30; 4, 38: parare, Tac. A. 1, 55: coeptare, id. ib. 3, 40: comprimere, id. H. 2, 11: ad rebellionem spectare, Liv. 2, 18: ad rebellionem compellere, id. 9, 41: nihil rebellionis timere, id. 2, 16: Germaniae, Suet. Calig. 51: trium principum, id. Vesp. 1.— In plur.: multis Carthaginiensium rebellionibus, * Cic. Scaur. 19, 42.
rĕbellĭo: ōnis, m. id.,
I one who revolts, an insurgent, rebel (late Lat.), Treb. Poll. Salon. 1; Faustina ap. Vulc. Gall. Avid. Cass. 9; Vop. Prob. 9; cf. rebellis.

Latin > French (Gaffiot 2016)

(1) rĕbelliō,¹¹ ōnis, f. (rebellis), reprise des hostilités, rébellion, révolte : rebellionem facere Cæs. G. 4, 38, 1, renouveler la guerre, reprendre les hostilités, se soulever, cf. Cæs. G. 3, 10, 2 ; 4, 30, 2 ; Cic. Scauro 42 ; Tac. Ann. 1, 55.
(2) rĕbellĭō, ōnis, m., celui qui se révolte : Vop. Prob. 9.

Latin > German (Georges)

(1) rebellio1, ōnis, f. (rebellis), die Erneuerung des Krieges, von seiten des Überwundenen, die Auflehnung, der erneuerte Aufstand, -Abfall, Ligurum, Liv.: Germaniae, Suet.: r. trium principum, stürmische, aufrührerische Herrschaft, Suet.: rebellionem facere, Caes.: magnam partem Etruscorum ad rebellionem compellere, Liv.: rebellionem parare, Tac.: Samnites arma et rebellionem spectare, Liv.: Boiorum quoque gentem ad rebellionem spectare, Liv.: ad rebellionem res spectare videbatur, Liv.: ut diu nihil inde rebellionis timere possent, Liv.: ne quid ex ea (terra) rebellionis oreretur, Treb. Poll. – Plur., Carthaginiensium rebelliones, Cic. pro Scaur. 42: in Achaia etiam atque Aegypto rebelliones repressit, Capit. Anton. phil. 5. § 5.
(2) rebellio2, ōnis, m. (rebellis), der gegen den Sieger od. Unterdrücker den Krieg Erneuernde, der sich Auflehnende, der Aufständige, Capit. Anton. phil. 29, 4. Treb. Poll. Gallien. 19, 6. Faustina b. Vulcat. Gall. Avid. Cass. 9, 11. Vgl. Plac. Gloss. V, 38, 8 ›perduelliones, rebelliones, per quos bella oriuntur‹.

Latin > Chinese

rebellio, onis. f. :: 反叛忤逆