Ask at the forum if you have an Ancient or Modern Greek query!

praecurro: Difference between revisions

From LSJ

Ζῆν οὐκ ἄξιος, ὅτῳ μηδὲ εἷς ἐστι χρηστὸς φίλοςLife is not worth living if you do not have at least one friend.

Democritus, DK 68b22
(3)
m (Text replacement - "(?s)({{Lewis.*?}}\n)({{.*}}\n)({{LaEn.*?}}$)" to "$3 $1$2")
Line 1: Line 1:
{{LaEn
|lnetxt=praecurro praecurrere, praecucurri, praecursus V :: run before, hasten on before; precede; anticipate<br />praecurro praecurro praecurrere, praecurri, praecursus V :: run before, hasten on before; precede; anticipate
}}
{{Lewis
{{Lewis
|lshtext=<b>prae-curro</b>: cŭcurri (curri, Liv. 8, 30, 13 Weissenb.), cursum, 3, v. n. and<br /><b>I</b> a., to [[run]] [[before]], [[hasten]] on [[before]], [[precede]] ([[class]].; cf.: [[antecedo]], [[antevenio]]).<br /><b>I</b> Neutr.<br />&nbsp;&nbsp;&nbsp;<b>A</b> Lit.: eā ego huc praecucurri gratiā, ne, etc., Plaut. Merc. 1, 2, 110: [[propere]] praecucurrit, Ter. Hec. 3, 3, 11: praecucurrit [[index]] ad Persea, Liv. 40, 7, 7: praecurrunt equites, Caes. B. G. 6, 39: praecurrit [[ante]] omnes, id. B. C. 2, 34, 5: citius [[Petro]], Vulg. Johan. 20, 4.—<br />&nbsp;&nbsp;&nbsp;<b>B</b> Trop., to go on [[before]], [[precede]]; to [[surpass]], [[excel]]: eo [[fama]] jam praecucurrerat de [[proelio]] Dyrrhachino, Caes. B. C. 3, 80: ut certis rebus certa signa praecurrerent, [[precede]], Cic. Div. 1, 52, 118; id. Ac. 1, 12, 45: alicui [[studio]], id. Cat. 4, 9, 19; so, alicui, id. de Or. 3, 61, 230.—<br /><b>II</b> Act.<br />&nbsp;&nbsp;&nbsp;<b>A</b> In gen., to [[hasten]] [[before]] a [[person]] or [[thing]], to [[precede]], go [[before]], [[anticipate]]: illud praecurrere cogor, to [[combat]] in [[advance]], * Lucr. 1, 371: aliquem aetate, Cic. Or. 52, 176: ita praecurrit [[amicitia]] judicium, id. Lael. 17, 62: nec [[appetitus]] rationem praecurrant, id. Off. 1, 29, 102.—<br />&nbsp;&nbsp;&nbsp;<b>B</b> In partic., to [[surpass]], [[excel]] in [[any]] [[quality]]: aliquem, Q. Cic. Petit. Cons. 7, 28: aliquem nobilitate, Nep. Thras. 1, 3: aliquem judicio, Tac. Or. 22.—Hence, praecurrentĭa, ĭum, n. In [[rhetoric]] [[like]] antecedentia, things [[that]] go [[before]], [[antecedents]], Cic. de Or. 2, 39, 166: [[primordia]] rerum et [[quasi]] [[praecurrentia]], id. Part. 2, 7.—* Part. perf.: [[praecursus]], a, um, having preceded: rumore praecurso, Amm. 18, 2, 1.
|lshtext=<b>prae-curro</b>: cŭcurri (curri, Liv. 8, 30, 13 Weissenb.), cursum, 3, v. n. and<br /><b>I</b> a., to [[run]] [[before]], [[hasten]] on [[before]], [[precede]] ([[class]].; cf.: [[antecedo]], [[antevenio]]).<br /><b>I</b> Neutr.<br />&nbsp;&nbsp;&nbsp;<b>A</b> Lit.: eā ego huc praecucurri gratiā, ne, etc., Plaut. Merc. 1, 2, 110: [[propere]] praecucurrit, Ter. Hec. 3, 3, 11: praecucurrit [[index]] ad Persea, Liv. 40, 7, 7: praecurrunt equites, Caes. B. G. 6, 39: praecurrit [[ante]] omnes, id. B. C. 2, 34, 5: citius [[Petro]], Vulg. Johan. 20, 4.—<br />&nbsp;&nbsp;&nbsp;<b>B</b> Trop., to go on [[before]], [[precede]]; to [[surpass]], [[excel]]: eo [[fama]] jam praecucurrerat de [[proelio]] Dyrrhachino, Caes. B. C. 3, 80: ut certis rebus certa signa praecurrerent, [[precede]], Cic. Div. 1, 52, 118; id. Ac. 1, 12, 45: alicui [[studio]], id. Cat. 4, 9, 19; so, alicui, id. de Or. 3, 61, 230.—<br /><b>II</b> Act.<br />&nbsp;&nbsp;&nbsp;<b>A</b> In gen., to [[hasten]] [[before]] a [[person]] or [[thing]], to [[precede]], go [[before]], [[anticipate]]: illud praecurrere cogor, to [[combat]] in [[advance]], * Lucr. 1, 371: aliquem aetate, Cic. Or. 52, 176: ita praecurrit [[amicitia]] judicium, id. Lael. 17, 62: nec [[appetitus]] rationem praecurrant, id. Off. 1, 29, 102.—<br />&nbsp;&nbsp;&nbsp;<b>B</b> In partic., to [[surpass]], [[excel]] in [[any]] [[quality]]: aliquem, Q. Cic. Petit. Cons. 7, 28: aliquem nobilitate, Nep. Thras. 1, 3: aliquem judicio, Tac. Or. 22.—Hence, praecurrentĭa, ĭum, n. In [[rhetoric]] [[like]] antecedentia, things [[that]] go [[before]], [[antecedents]], Cic. de Or. 2, 39, 166: [[primordia]] rerum et [[quasi]] [[praecurrentia]], id. Part. 2, 7.—* Part. perf.: [[praecursus]], a, um, having preceded: rumore praecurso, Amm. 18, 2, 1.
Line 8: Line 11:
{{Georges
{{Georges
|georg=[[prae]]-[[curro]], cucurrī u. currī, cursum, ere, [[vorher]]-, [[vorauslaufen]], -[[eilen]], I) im allg.: A) eig.: [[abi]], praecurre, Ter.: praecurrunt equites, Caes.: praec. per colles, Auct. b. Afr.: [[ante]] omnes, Caes.: ad alqm, Caes.: alqm, v. Vorreiter, Sen.: alqm equis albis, [[überflügeln]], [[ausstechen]], bildl. = [[übertreffen]], Hor. [[sat]]. 1, 7, 8. – Partiz. subst., [[praecurrentia]], ium, n., das Vorhergehende, Cic. de or. 2, 166 u. 170. – B) übtr.: 1) [[vorauseilen]], eo [[iam]] [[fama]] praecurrerat de [[proelio]] Dyrrhachino, Caes. b. c. 3, 80, 2; vgl. Auct. b. Afr. 87, 2. – 2) der [[Zeit]] [[nach]] [[vorangehen]], alqm aetate, Cic.: [[mit]] Dat., ut certis rebus certa signa praecurrerent, Cic.: m. bl. Acc., [[quo]] (ore) Appii interitum veridica Pythiae vaticinationis [[fides]] praecucurrit, Val. Max. – II) insbes., [[einen]] [[Vorsprung]] [[gewinnen]], [[überholen]], [[zuvorkommen]], A) eig.: alqm celeritate, Caes.: alcis adventum, Plin. – B) bildl., der [[Eigenschaft]] [[nach]] jmdm. [[vorauseilen]], den [[Vorrang]] [[abgewinnen]], jmd. [[überflügeln]], [[übertreffen]], alqm nobilitate, Nep.: oratores suos iudicio (im [[Geschmack]]), Tac. dial.: alci studio, Cic.
|georg=[[prae]]-[[curro]], cucurrī u. currī, cursum, ere, [[vorher]]-, [[vorauslaufen]], -[[eilen]], I) im allg.: A) eig.: [[abi]], praecurre, Ter.: praecurrunt equites, Caes.: praec. per colles, Auct. b. Afr.: [[ante]] omnes, Caes.: ad alqm, Caes.: alqm, v. Vorreiter, Sen.: alqm equis albis, [[überflügeln]], [[ausstechen]], bildl. = [[übertreffen]], Hor. [[sat]]. 1, 7, 8. – Partiz. subst., [[praecurrentia]], ium, n., das Vorhergehende, Cic. de or. 2, 166 u. 170. – B) übtr.: 1) [[vorauseilen]], eo [[iam]] [[fama]] praecurrerat de [[proelio]] Dyrrhachino, Caes. b. c. 3, 80, 2; vgl. Auct. b. Afr. 87, 2. – 2) der [[Zeit]] [[nach]] [[vorangehen]], alqm aetate, Cic.: [[mit]] Dat., ut certis rebus certa signa praecurrerent, Cic.: m. bl. Acc., [[quo]] (ore) Appii interitum veridica Pythiae vaticinationis [[fides]] praecucurrit, Val. Max. – II) insbes., [[einen]] [[Vorsprung]] [[gewinnen]], [[überholen]], [[zuvorkommen]], A) eig.: alqm celeritate, Caes.: alcis adventum, Plin. – B) bildl., der [[Eigenschaft]] [[nach]] jmdm. [[vorauseilen]], den [[Vorrang]] [[abgewinnen]], jmd. [[überflügeln]], [[übertreffen]], alqm nobilitate, Nep.: oratores suos iudicio (im [[Geschmack]]), Tac. dial.: alci studio, Cic.
}}
{{LaEn
|lnetxt=praecurro praecurrere, praecucurri, praecursus V :: run before, hasten on before; precede; anticipate<br />praecurro praecurro praecurrere, praecurri, praecursus V :: run before, hasten on before; precede; anticipate
}}
}}

Revision as of 14:35, 19 October 2022

Latin > English

praecurro praecurrere, praecucurri, praecursus V :: run before, hasten on before; precede; anticipate
praecurro praecurro praecurrere, praecurri, praecursus V :: run before, hasten on before; precede; anticipate

Latin > English (Lewis & Short)

prae-curro: cŭcurri (curri, Liv. 8, 30, 13 Weissenb.), cursum, 3, v. n. and
I a., to run before, hasten on before, precede (class.; cf.: antecedo, antevenio).
I Neutr.
   A Lit.: eā ego huc praecucurri gratiā, ne, etc., Plaut. Merc. 1, 2, 110: propere praecucurrit, Ter. Hec. 3, 3, 11: praecucurrit index ad Persea, Liv. 40, 7, 7: praecurrunt equites, Caes. B. G. 6, 39: praecurrit ante omnes, id. B. C. 2, 34, 5: citius Petro, Vulg. Johan. 20, 4.—
   B Trop., to go on before, precede; to surpass, excel: eo fama jam praecucurrerat de proelio Dyrrhachino, Caes. B. C. 3, 80: ut certis rebus certa signa praecurrerent, precede, Cic. Div. 1, 52, 118; id. Ac. 1, 12, 45: alicui studio, id. Cat. 4, 9, 19; so, alicui, id. de Or. 3, 61, 230.—
II Act.
   A In gen., to hasten before a person or thing, to precede, go before, anticipate: illud praecurrere cogor, to combat in advance, * Lucr. 1, 371: aliquem aetate, Cic. Or. 52, 176: ita praecurrit amicitia judicium, id. Lael. 17, 62: nec appetitus rationem praecurrant, id. Off. 1, 29, 102.—
   B In partic., to surpass, excel in any quality: aliquem, Q. Cic. Petit. Cons. 7, 28: aliquem nobilitate, Nep. Thras. 1, 3: aliquem judicio, Tac. Or. 22.—Hence, praecurrentĭa, ĭum, n. In rhetoric like antecedentia, things that go before, antecedents, Cic. de Or. 2, 39, 166: primordia rerum et quasi praecurrentia, id. Part. 2, 7.—* Part. perf.: praecursus, a, um, having preceded: rumore praecurso, Amm. 18, 2, 1.

Latin > French (Gaffiot 2016)

præcurrō,¹¹ currī et cŭcurrī, cursum, ĕre,
1 intr., courir devant, aller en avant promptement : Cæs. G. 6, 39, 1 ; C. 2, 34, 5 ; Liv. 40, 7, 7 || [fig.] précéder, devancer : Cic. Div. 1, 118 ; Cæs. C. 3, 80 || alicui Cic. de Or. 3, 230 ; Cat. 4, 19, l’emporter sur qqn, le surpasser
2 tr., précéder [pr. et fig.], devancer, prévenir : Cic. Læl. 62 ; Off. 1, 102 ; de Or. 2, 131 || surpasser, l’emporter sur : Q. Cic. Pet. 28 ; Nep. Thras. 1, 3 ; Tac. D. 22 || [fig.] quasi præcurrentia, ium, n., en qq. sorte les avant-coureurs = les antécédents [t. de rhét.] : Cic. de Or. 2, 166.

Latin > German (Georges)

prae-curro, cucurrī u. currī, cursum, ere, vorher-, vorauslaufen, -eilen, I) im allg.: A) eig.: abi, praecurre, Ter.: praecurrunt equites, Caes.: praec. per colles, Auct. b. Afr.: ante omnes, Caes.: ad alqm, Caes.: alqm, v. Vorreiter, Sen.: alqm equis albis, überflügeln, ausstechen, bildl. = übertreffen, Hor. sat. 1, 7, 8. – Partiz. subst., praecurrentia, ium, n., das Vorhergehende, Cic. de or. 2, 166 u. 170. – B) übtr.: 1) vorauseilen, eo iam fama praecurrerat de proelio Dyrrhachino, Caes. b. c. 3, 80, 2; vgl. Auct. b. Afr. 87, 2. – 2) der Zeit nach vorangehen, alqm aetate, Cic.: mit Dat., ut certis rebus certa signa praecurrerent, Cic.: m. bl. Acc., quo (ore) Appii interitum veridica Pythiae vaticinationis fides praecucurrit, Val. Max. – II) insbes., einen Vorsprung gewinnen, überholen, zuvorkommen, A) eig.: alqm celeritate, Caes.: alcis adventum, Plin. – B) bildl., der Eigenschaft nach jmdm. vorauseilen, den Vorrang abgewinnen, jmd. überflügeln, übertreffen, alqm nobilitate, Nep.: oratores suos iudicio (im Geschmack), Tac. dial.: alci studio, Cic.