Ask at the forum if you have an Ancient or Modern Greek query!

incuso: Difference between revisions

From LSJ

Ῥίζα γὰρ πάντων τῶν κακῶν ἐστιν ἡ φιλαργυρίαRoot of all the evils is the love of money (Radix omnium malorum est cupiditas)

The Bible, 1 Timothy, 6:10
(D_5)
(Gf-D_5)
Line 3: Line 3:
}}
}}
{{Gaffiot
{{Gaffiot
|gf=<b>incūsō</b>,¹⁰ āvī, ātum, āre (in, [[causa]]), tr., accuser [au sens de faire des reproches à], blâmer : aliquem [[vehementer]] Cæs. G. 1, 40, 1, accabler qqn de violents reproches, cf. G. 2, 15, 5 ; Virg. En. 11, 471 ; aliquem superbiæ Tac. Ann. 2, 78, accuser qqn d’orgueil || reprocher, se plaindre de qqch. : injurias Romanorum Liv. 8, 23, 4, reprocher les injustices des Romains, cf. Liv. 1, 9, 14 ; Tac. Ann. 1, 35 ; 6, 23 || [avec prop. inf.], articuler comme grief, comme reproche, que : Liv. 24, 1, 10 ; 26, 12, 11 ; 31, 6, 4 ; Tac. Ann. 4, 17 ; incusabatur toleraturus... Tac. Ann. 6, 3, on arguait contre lui qu’il supporterait || [avec [[quod]] et subj.] : incusat se [[quod]] me moretur Plin. Min. Ep. 6, 20, 12, elle s’accuse, (se reproche) de me retarder.
|gf=<b>incūsō</b>,¹⁰ āvī, ātum, āre (in, [[causa]]), tr., accuser [au sens de faire des reproches à], blâmer : aliquem [[vehementer]] Cæs. G. 1, 40, 1, accabler qqn de violents reproches, cf. G. 2, 15, 5 ; Virg. En. 11, 471 ; aliquem superbiæ Tac. Ann. 2, 78, accuser qqn d’orgueil &#124;&#124; reprocher, se plaindre de qqch. : injurias Romanorum Liv. 8, 23, 4, reprocher les injustices des Romains, cf. Liv. 1, 9, 14 ; Tac. Ann. 1, 35 ; 6, 23 &#124;&#124; [avec prop. inf.], articuler comme grief, comme reproche, que : Liv. 24, 1, 10 ; 26, 12, 11 ; 31, 6, 4 ; Tac. Ann. 4, 17 ; incusabatur toleraturus... Tac. Ann. 6, 3, on arguait contre lui qu’il supporterait &#124;&#124; [avec [[quod]] et subj.] : incusat se [[quod]] me moretur Plin. Min. Ep. 6, 20, 12, elle s’accuse, (se reproche) de me retarder.||reprocher, se plaindre de qqch. : injurias Romanorum Liv. 8, 23, 4, reprocher les injustices des Romains, cf. Liv. 1, 9, 14 ; Tac. Ann. 1, 35 ; 6, 23||[avec prop. inf.], articuler comme grief, comme reproche, que : Liv. 24, 1, 10 ; 26, 12, 11 ; 31, 6, 4 ; Tac. Ann. 4, 17 ; incusabatur toleraturus... Tac. Ann. 6, 3, on arguait contre lui qu’il supporterait||[avec [[quod]] et subj.] : incusat se [[quod]] me moretur Plin. Min. Ep. 6, 20, 12, elle s’accuse, (se reproche) de me retarder.
}}
}}

Revision as of 07:40, 14 August 2017

Latin > English (Lewis & Short)

incūso: āvi, ātum, āre, v. a. in-causa,
I to accuse one of something, to complain of, find fault with, blame (cf.: arguo, accuso, vitupero; class., but not in Cic.).—Constr. aliquem alicujus rei, aliquem quod, aliquid, etc.—With acc. of person: qui alterum incusat probri, Plaut. Truc. 1, 2, 58: te ipse jure optumo merito incuses licet, id. Most. 3, 2, 24: aliquem luxūs et superbiae, Tac. A. 2, 78: vehementer eos incusavit, quod, Caes. B. G. 1, 40; 2, 15; Verg. A. 11, 471.— With acc. of the thing (post-class.), Liv. 1, 9, 13; 8, 23, 4: factum alicujus, Ov. R. Am. 479: angustias stipendii, duritiam operum, to complain of, Tac. A. 1, 35: casus, id. ib. 6, 23.—With acc. and inf.: incusaverat bella ex bellis seri, Liv. 31, 6, 4; 26, 12, 11; 33, 35, 11: cum Poenus dolo dimissum Romanum incusaret, id. 24, 1, 10; cf. pass., with nom. and inf., Amm. 14, 11, 24.—In part. pass.: incūsātus, a, um, complained of, found fault with: sterilitas cacuminis jure incusata, Col. 3, 17, 3: in Augusto incusatae liberorum mortes, charged upon, attributed to, Plin. 7, 45, 46, § 149.

Latin > French (Gaffiot 2016)

incūsō,¹⁰ āvī, ātum, āre (in, causa), tr., accuser [au sens de faire des reproches à], blâmer : aliquem vehementer Cæs. G. 1, 40, 1, accabler qqn de violents reproches, cf. G. 2, 15, 5 ; Virg. En. 11, 471 ; aliquem superbiæ Tac. Ann. 2, 78, accuser qqn d’orgueil || reprocher, se plaindre de qqch. : injurias Romanorum Liv. 8, 23, 4, reprocher les injustices des Romains, cf. Liv. 1, 9, 14 ; Tac. Ann. 1, 35 ; 6, 23 || [avec prop. inf.], articuler comme grief, comme reproche, que : Liv. 24, 1, 10 ; 26, 12, 11 ; 31, 6, 4 ; Tac. Ann. 4, 17 ; incusabatur toleraturus... Tac. Ann. 6, 3, on arguait contre lui qu’il supporterait || [avec quod et subj.] : incusat se quod me moretur Plin. Min. Ep. 6, 20, 12, elle s’accuse, (se reproche) de me retarder.